Oameni

Noi oamenii suntem alcătuiți dintr-o multitudine de contradicții.

giphy
sursa: Gif

Într-o zi suntem spontani și ne lăsăm purtați de valurile momentului iar a doua zi când ceasul bate ora 07 suntem aceeași oameni inflexibili și scorțoși ascunși după armura pe post de costum, armură ce îți poartă dorințele, aspirațiile, fanteziile și regretele.

 

 

Noi ne dorim de multe ori lucruri pe care nu le putem avea.

Știi ceasul ăla cu atât de multe mecanisme încât  nu le poți enumera? Sau familia aia fericită ce își plimbă copiii prin parc, care au trăsături angelice ? Sau cuplul ăla care sunt desprinși din reclamele de la TV?

Hai că te-am prins aici. Și  mie îmi place frumosul, fericirea și prosperitatea dar o dată ce vei fi într-o situație mai sus menționată, va începe să pălească farmecul și o dată cu trecerea timpului îți vei dori ceva mai mult.

Ceva să îți facă inima să tresalte și să poți menține pasiunea vie, ceva să strălucească și în marea trecere a timpului și un cadru frumos al dragostei trecute.

Câteodată vorbesc mult și fără rost, dar tind să cred că fiecare posibilitate trebuie să fie exploatată și evaluată la o anumită intensitate.

tumblr_onk38sNYnF1s9a9yjo1_400.gif
sursa: Gif

Da, viața după o anumită perioadă, devine comodă, dar poți să ii dai un refresh printr-o simpă clipire, a gândurilor, a viziunii și a aspirațiilor. Totuși suntem într-o altă epocă.

 

 

  • Mai știi fata pentru care ai avut un crush secret? Du-te și invit-o la o cafea ca să nu regreți toată viața că nu ai pupat-o.

 

  • Mai știi cearta cu ai tăi? Dă-le un telefon, ascultă-le polologhia și reveniți la sentimente mai bune.

 

  • Mai știi abonamentul la sală pe care încă îl plătești de 3 luni? Ia-ți teneșii și pantalonii scurți și du-te să îți recapeți metabolismul.

Vezi, sunt atât de multe posibilități.. nu ține totul de a vrea ci și de deciziile pe care le iei la momentul potrivit.

Am fost la muzeul de ceară

Știi momentul ăla când vrei să îți vezi actorii preferați din filme și seriale?

Soluția ideală: am dat o fugă la Muzeul de ceară din Londra.

Ne-am procurat biletele, ne-am înarmat cu simț aventurier și am pornit spre aglomerata Londră, călătoria constând în 2 ore de mers

Am cumpărat biletele de pe site-ul lor oficial https://www.madametussauds.com/london/en/tickets/ . Poți alege între a vedea o singură atracție, cum am ales noi sau poți alege 2/3 atracții la prețuri convenabile.

Prețurile variază în funcție de locațiile turistice:

  1. două atracții turistice – 40 de lire
  2. trei atracții turisstice – 51 de lire
  3. patru atracții turistice – 55 de lire

Noi am ales prețul standard pe care l-am luat cu un discount de 6 lire,comandă online, prețul final fiind de 29 de lire pe persoana.

De fapt, trebuie să îți adaptezi opțiunea in funcție de disponiblitatea și intereseul pe care îl ai. Noi am mai fost în Londra de Crăciun și am mai vizitat locurile des menționate pe internet, precum Palatul Buckingham, Big Ben sau London’s Eye. Pe noi ne – a interesat strict Madame Tussauds.

Mai jos, poți vedea poze de prin muzeu:

DSC_0011
Johnny Depp – Muzeul de ceară

 

DSC_0010
Russell Brand – Muzeul de ceară
DSC_0016
Robert Patinson – Muzeul de ceară
DSC_0028
Familia regală – Muzeul de ceară

Dacă tot am menționat de familia regală, Madame Tussauds pune la dispoziție și un tur istoric, un fel de carusel cu taxiuri englezești. Decorul este foarte realist iar mișcarea taxiurilor este lină și te duce prin multe perioade istorice inclusiv prezentul.

DSC_0042.JPG
Locul de îmbarcare pentru carusel

Sunt doar câteva dintre pozele inedite pe care le-am făcut la Madame Tussauds. Pe lângă figurinele de ceară, muzeul îți oferă și un tur complet pentru personajele din Marvel, precum Omul de Fier și Hulk și de asemenea și un fimuleț 4D care este foarte fain, trebuie să luați parte la această experiență, care vă va impresiona, garantez.

DSC_0046
Hulk – Muzeul de Ceară
DSC_0049
Captain America – Muzeul de Ceară
DSC_0047
Wolverine – Muzeul de Ceară

În câteva cuvinte, trebuie să vă duceți la Madame Tussauds și să experimentați tot ceea ce înseamnă figurini de ceară realiste și o ieșire din cotidian.

Glossy box

La muncă am o colegă nouă: Chloe. Este o tipă mișto, deschisă, proaspătă de pe băncile universității și căreia îi place să descopere locuri și chestii mișto. Acum două câteva zile a fost ziua ei de naștere și printre cadourile primite de ziua ei a primit un abonament de 3 luni la Glossy box de la mătușa ei.

Wow, mișto dar ce este asta?

Glossy box este un concept foarte mișto prin care marile firme își pot promova noile produse printr-un “goodies bag”. Te abonezi pe https://www.glossybox.co.uk/beauty/ și te pune să alegi diferite oferte/ planuri de plată.  Continue reading “Glossy box”

Acceptare

Toți vrem acceptare indiferent de vârstă și indiferent de situație.

Cred că acum am un blocaj, nu mai știu ce să scriu. Când eram mai “tânără”, parcă zburau cuvintele pe hârtie, dar acum abia dacă îmi aduc aminte cum se face asta. Am nevoie de o pauză, dar de fapt nu știu de ce am nevoie. Nu știu să fac advertising, cum mulți alți bloggeri fac asta pe paginile lor și de asemenea nu știu să fac entertaiment. Da, mă numesc blogger pentru că, chiar dacă nu scriu așa des, tot cineva mai aruncă un ochi la mine pe pagină.

Îmi place să scriu, despre de toate. Îmi place să îmi întind aripile peste mai multe subiecte ca să pot avea diversitate. Îmi place să scriu de multe ori despre mine și despre viața celor din jur pentru că poate o dată, cineva care va avea nevoie de ajutor, va lua exemplu din situațiile mele.

Poate că doar eu cred asta despre mine și poate e mai bine așa. În felul ăsta nu îmi cresc aripile prea mult și nu o să mă lovesc prea tare la cădere.

Îmi aduc aminte că atunci când eram mică, după divorțul alor mei, ne-am mutat într-un cartier mișto – Micro 17 – sigur și cu mulți copii de vârsta mea. Am fost un copil timid și nu reușeam să fac acel prim pas iar când reușeam într-un final să fac asta, eram întotdeauna fetița aia prostuță și neștiutoare. Am căutat mereu acceptarea celor din jur. M-am ghidat după principiile lor și m-am gândit că așa este normal să fac. Dar o dată cu trecerea timpului, rațiunea începe să își miște motorașele și începe să mă avertizeze că de fapt ru ar trebui să fac altfel și să iau alte decizii. Și așa degenerează totul.

De la fiica docilă pe care și-o doresc părinții ajungi să fii renegată pentru că așa sunt eu, imposibilă, mânioasă și stupidă.

Dacă citești intrucțiunile de pe “ambalajul de noră”, vei observa că numele meu este înscris pe lista “do not use”.

Dacă o să citești jurnalul unui copil mic, vei observa că tot Violetta este un exemplu demn de urmat în comparație cu mine.

Pe lista de calități al unui viitor prieten vei vedea că mi s-a înlăturat numele cu multe tăieturi.

Și dacă vrei un partener de viață, clar nu eu sunt persoana potrivită, din toate punctele de vedere.

Am vrut întotdeauna să mă încadrez “undeva”.

Probabil că până la urmă mama a avut dreptate, v-a trebui să vizitez un psiholog pentru că paragrafele astea sună ca și cum un nebun și-a vărsat oful încercând să umple un pahar gol și foarte amar.

  • off topic: Și bloggerii vor spune că nu am talent la scris.

Cum este să fii recrutant

tumblr_inline_nfclqyeKF71t2yz6y.gif
sursa:Giphy

Lucrez de 9 luni în domeniul recrutărilor.

Este un ritm galopant,spontan și plin de nedreptăți.

Eu muncesc câte 9 ore pe zi,mai mult sau mai puțin, în care de multe ori nu am pauză de masă pentru că este prea multă aglomerație și trebuie să știi în care parte de fapt vrei să te împarți. Și eu bineînțeles că vreau să fac totul și uit să mai mănânc.. din nou.

Nu mă deranjează aspectul ăsta decât atunci când stomacul zbiară, literalmente, după mâncare. Cel mai mult mă deranjează atunci când clienții sună și atunci când nu le convine ceva, probabil minor, îți caută nod în papură sau aruncă cu rahat nene, în tot ceea ce ai construit până acum.

De fapt,ce fac eu ca și consultant de recrutări? Caut oameni în general, depinde de câți clienți(companii)are agenția, realizez înregistrarea lor cu acte etc, le procesez orele pe care le primesc de la managerii de shift/tură, mă ocup de procesarea lor cât și de organizarea zilelor de concediu.

Companiile sunt care mai de care.

Unele bune altele mai puține bune. Unele cu care te anunță cu jumătate de oră înainte de începerea shiftului că au nevoie de nu știu ce persoană calificată să facă nu știu ce chestii sau altele care îți dau la dispoziție 12 ore. Hilar,nu? Și totuși, pentru mine asta e la ordinea zilei.

Știi ce e amuzant? Că până să lucrez în domeniu în Anglia, habar nu aveam că există domeniul recrutărilor. Sorry,my bad, I was dumb.

Am zis la început un ritm plin de nedreptăți. O cocktail extraordinar între un manager căruia îi place să domine femeile – ooops, nu mă încadrez la categoria asta- și o colegă care s-a plafonat în jobul ei și îi place de asemenea să dramatizeze. Caut un mediu profesional nu un loc unde ne bălăcărim ca la ușa cortului și realizăm telenovele live.

Ce îmi place la locul meu de muncă?

Simplu: oamenii și poveștile lor. 

Oamenii care vin și își pun viitorul în mâinile mele.

Oamenii care încearcă să învețe engleză la vârste de peste 50 de ani pentru că vor să aibă un loc stabil de muncă.

Vizitele onsite și glumele cu managerii de shift, au văzut că sunt fată bună.

Oamenii care știu că sunt româncă și vin la recomandările celorlalți să lucreze pentru mine.

Britanicii mișto care au energie și după mai puțin de 8 ore de somn.

Oamenii mei care vin să își arate recunoștința față de mine prin gesturi simple.

Reacția oamenilor mei- ca niște pui de găină- când sunt onsite.

Reacția oamenilor mei când au aflat că plec (piele de găină ).

Toate lucrurile enumerate mai sus se rezumă în două cuvinte: oamenii mei. 

giphy
sursa:Giphy

Pentru asta le mulțumesc.

Și acum o să mă întrebi: de ce vrei să pleci?

dd48ccb0-872a-0133-980c-0a6c20e5e327
sursa:Giphy

Pentru că vreau să simt pulsul lucrurilor, nu să stau închisă într-un birou sau să mă îndrept într-o direcție diferită și să fac altceva.

Și pentru că vreau să am viață de familie.

Fun fact: Astăzi cei de la Luxoft din România m-au contactat pentru un post in departamentul de IT Recruitment. C’mooon, are you serious karma? :))

 

Un tânăr eu

Dând scroll pe pagina de Facebook, am vizionat un videoclip intitulat “Advice to my younger me” iar în centru acțiunii era aceeași persoană ce avea versiunea din trecut, încăpățânată și rebelă și versiunea din viitor, înțeleaptă și deja trecută prin valurile vieții.

Știi ce e amuzant? Că de fapt nu mi-aș da sfaturi?

De fapt, m-aș lăsa să iubesc nebunește, să mă doară 180% din cât am simțit! Nu, nu sunt nebună nici întreagă la minte. Paradoxal, sunt câte un pic din amândouă dar în același timp niciuna pentru că nu situațiile prin care am trecut mă definesc ci sufletul și rațiunea.

M-aș lăsa purtată de va

Imagini pentru teenager gif
sursa: Gif

lurile adolescenței, nu aș învăța istorie decât pentru bac, nu aș suporta-o pe diriga de geografie care mă trata ca pe o ființă căzută de pe Marte și tot l-aș înfrunta pe proful de română pentru nota pusă pe nedrept în clasa a9a.

M-aș angaja la librărie și aș cunoaște altarul cărților  cât și partea comercială, fără substanță ce alterează esența și magia filelor datorită unei Ramone cu caracter ciudat și al unei Alexandre ce dorește să succeadă la conducere prin orice mijloace.

De asemenea, tot m-aș îndrăgosti de un Claudiu cu ochi verzi și zâmbet primejdios care mă va învăța de fapt ce este încrederea în oameni, m-aș aventura într-o călătorie pe o mare zbuciumată alături  de un Bogdan care mă va învăța perspectiva oamenilor cât și de un Gino care îmi va aduna sufletul și îi va croi un cocon să îl protejeze.

Imagine similară
sursa: thumbl

Mi-am dorit prieteni buni și probabil că din dorința asta avidă, persoanele pe care le-am ales întotdeauna s-au dovedit cei mai mari dușmani ai inimii mele. Dar tot aș lega o funie strânsă între mine și cuplul Marisa/ Cătălin doar pentru a mă învăța că de fapt gândurile trebuie păstrate într-un cufăr ascuns. Tot aș arunca o privire în sufletul Laurei să văd ce îi lipsește și să mă învețe de fapt că acceptarea celor din jur necesită aprobare. De asemenea aș privi pe telescop și aș descoperi că sufletul Georgianei și Oanei este sec într-un tărâm pustiu.

Tot aș înfrunta-o pe mama ca să îi arăt că sunt altfel decât mă portretizează ea. Tot încăpățânată ca un catâr și al naibii până în măduva spinării. Momentul iluminării are loc indiferent de circumstanțe.

Am învățat de la Marius și Irina că trebuie să fii un om deștept și să cedezi înainte ca oamenii inadaptați mintal să te rănească cât și de la o Aiană că trebuie să știi cum să îți evaluezi calitățile și să ieși în evidență. Autoapărarea este una din lucrurile pe care le înveți greu și într-o manieră defectuoasă dar Noris întotdeauna a știut cum să îmi demonstreze că totul ține de autocontrol și puterea interioară iar spusele celor din jur nu trebuie să treacă de scutul tău protector.

De fapt, tot aș continua să scriu pe blogul ăsta, care a aluat naștere sub diferite nume și forme. Bineînțeles că oamenii au tendința să judece și întodeauna va exista o Andree sau o Mădălină să raporteze faptul că viața personală este inclusă în pasajele mele.

Imagine similară
sursa: Gif

Ce m-au învățat toate astea? Datorită alegerilor pe care le-am făcut m-am format ca om și am găsit persoana potrivită alături de care să îmi petrec restul vieții. Căile vieții niciodată nu vor fi ușoare.

 

Gurmanzi în termeni sănătoși

happy_1dec

Îmi e dor de produsele românești.

Săptămâna asta am fost la un supermarket polonez unde există și o mare parte din produsele românești pe care acasă le găsești la orice chioșc.

Am luat pateuri, condimente, napolitane, cozonac și chiar semipreparate. Eu nu mănânc semipreparate foarte des dar când văd ceva ce îmi face cu ochiul, fac o încercare. De regulă nu am parte de surprize neplăcute pentru aleg produse de bună calitate și proaspete.

În galantare am văzut ceva nou de la Caroli, salamul Semenic. Ce m-a mirat a fost faptul că avea o etichetă ciudată unde era menționat că “Salamul Semenic Extra de Caroli are acum o etichetă inteligentă,cu Carolimetru Termic, care te notifică dacă produsul tău nu este

păstrat la temperatura optimă!”.

“Oau, asta chiar e mișto! ” Oficial am găsit o #mâncarecunotificare.

De regulă am tendința să scot salamul și să îl pun pe masă până ajunge la temperatura camerei ca să simt gustul salamului și de asemenea să mă doară dinții. Dar acum pot să nu mai aplic teoria asta învechită deoarece cadranul termosensibil își schimbă culoarea în functie de temperatura produsului:sub 8°C are culoarea verde, peste 8°C incepe să sa coloreze in galben iar în cazul în care cadranul termosensibil începe să se coloreze în galben este un semn de atenționare că produsul trebuie reamplasat la rece, sub 8°C.

noms-shaggy-sandwich

 

Mă duc să mai dau o fugă la supermarket. Continuăm discuția când mă întorc la sandwich cu salam de la Caroli. 🙂