La răscruce de drumuri

“Am obosit de atata drum si tare as mai sta,
Alerg dupa visul meu si strig, nu te indeparta..”

Nu îmi place să fac pe psihologul sau să abordez subiecte delicate dar asta am simțit că vreau să scriu în momentul ăsta.Poate și pentru că am ascultat o melodie care nu mă așteptam să aibă un asemenea răsunet.Aici ai linkul.

Bănuiesc că fiecare a observat în ce vremuri trăim.Copii abandonați în orfelinate,copii din familii dezbinate,divorțuri pe bandă rulantă ș.a.m.d

Eu o să vorbesc despre copiii din familii dezbinate,familii în care copilul este între ciocan și nicovală.

Și ca să exemplific cât mai ușor o să vă zic povestea unui băiețel și o fetiță,care nu se cunosc dar au o poveste comună.

A fost o dată ,acum mult timp,o fetiță și un băiețel.

imagesFetița mică,creolă și cu certuri în familie.Își iubea părinții dar la vârsta de 8 ani deja pierduse numărătoarea certurilor în familie.Își doarea doar ca certurile să înceteze și să fie toata lumea fericită.Soluția a fost divorțul,care era previzibil.Nu a înțeles cum merge asta dar știa că tatăl ei o va vizita la școală sau va putea merge la plimbare cu el.

O vreme a fost ok,dar apoi tatăl a început să rărească vizitele.Nu înțelegea a cui e vina,și s-a gândit că mama îi interzicea să vină.Tatăl a început și el să dea vina pe mamă.Fetița a devenit tristă și neînțeleasă.Singurul lucru care o ghida era faptul că trebuie să învețe să devină cineva.Și-a promis că atunci când va fi mare va fi “cineva important” și că va avea o familie care nu va fi dezbinată.

Au început să treacă anii.Cu bune și rele s-a maturizat și a devenit o femeie în toată regula.Mama și-a refăcut viața,la fel și tatăl.Fetița,acum femeie,nu mai ține legătura cu el,sunt doar doi străini care au să își spună multe dar într-un moment de cotitură.Fetița a acumulat numai furie iar tatăl..ei bine,un necunoscut complet.

giphyBăiețelul mic,alb,creț și puțin rotofei avea de asemenea certuri în familie.Își iubea părinții dar într-o zi i-a spus mamei că vrea să înceteze certurile și ca trebuie să divorțeze,alfel va fugi de acasă.Mama s-a uitat mirată la micuțul din fața ei și a știut ce trebuie să facă.Copilul ei era cel mai neprețuit lucru.

Astfel,într-o dimineață,după ce tatăl a plecat la muncă,au împachetat tot și au plecat.Băiețelul și-a luat rămas bun de la locul care l-a numit o dată “acasă”.

Perioada care a urmat..afost una dificilă.Neînțelegeri,copilul era la mijloc,certuri,promisiuni în zadar.Nu s-a mai putut face nimic.Erau doi oameni care din dragostea lor au zămislit un băiețel care acum era între ei.Băiețelul care a dus pe umerii lui,atât problemele tatălui cât și siguranța mamei.

Timpul a trecut,băiețelul s-a maturizat.Familiile sunt străine dar cunoscute în același timp.Łucrul care nu s-a schimbat ,este dragostea părinților pentru băiețelul care cândva era între ei,care acum și-a găsit liniștea în brațele unei fetițe creole.

Urmează să își construiască o familie împreună.Vor să aibă grijă ca viitorii lor copii să nu aibă parte de traume emoționale prin care au trecut ei.

Nu e o poveste cu final fericit,ci pur și simplu,o realitate.Astăzi,tot mai mulți copii,trec prin calvarul acesta.

Am scris articolul acesta că poate,un copil supărat și furios va da din greșeală peste “blogul căutat” și va căuta explicații.Sper că te-am ajutat,rătăcitorule…

Lasă-ți amprenta aici

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s